The Nomad Cat

Penultimul

2010-10-07T17:39:00.001+03:00

Penultimul post. Pentru că:

Vine si ultimul, maine.

1446 km mai departe

2010-07-31T09:36:00.000+03:00

Vreau sa raman aici! Bucuresti - Budapesta - Viena - Ljubljana

myfootball.ro

2010-07-21T16:17:00.002+03:00

Uşor, uşor i-am dat drumul. Era evident că dacă mai aşteptam încă o dată să-l aducem în forma finală nu mai vedea lumina zilei. Astfel, am lansat site-ul într-o versiune undeva între alpha si beta. Fie ce-o fi şi Doamne ajută!

Site-ul: http://myfootball.ro
Blog-ul proiectului: http://blog.myfootball.ro

Now or Later

2010-06-24T22:26:00.002+03:00

Geek version for "To be, or not to be".

Scriu când n-am ce

2010-06-20T10:45:00.002+03:00

Aveam noi o vorbă în copilărie cu baba şi mitraliera. Cam aşa sunt eu cu blogul asta. Scriu când n-am ce şi viceversa. Acum am doua zile libere, vorba vine, si fac exact asta. Doua lucruri de notat:

Urăsc Internet Explorer şi pe cei care îl folosesc.
Lucrez la un proiect de doi ani şi nu stiu când îl văd terminat.

Următorul post vine după ce mă calific într-o meserie, oricare ar fi ea.

Vremea rea şi hainele

2010-02-15T23:32:00.003+02:00

Deunăzi vroiam să scriu despre ăia de se îmbracă prost iarna ca să fie pă trend şi apoi se plâng ca le e frig. Nea Pandele mă sprijină, involuntar desigur, cu un proverb suedez: Nu există vreme rea. Eşti doar îmbrăcat nepotrivit. Şi dacă nici aia nu ştiu cum e cu vremea rea..

Tot articolul, ba tot blogul, merită citit.

Peste doi-trei ani toţi or să creadă că e legendă

2010-02-10T18:26:00.004+02:00

Acum doua zile m-am întâlnit cu un coleg de scoală, liceu şi facultate. Printre planurile de afaceri, discuţiile despre ce-am mai făcut în ultimii doi ani, mi-a zis brusc: bă, tu ai intrat în istorie cu faza de la DCE. Pac! se umflat inima de plezneşte pipota, Pac! rânjetu' pe bot.

Pac, pac, dar faza n-am cum s-o spun. Poate după ce-mi iau diploma, daca mi-oi mai aduce aminte. E vorba de un examen la politehnică şi despre cum am pus eu umărul să ieşim cât mai mulţi cu fruntea sus. Nu-i lucru de mândrie, mai mult de A man's got to do, what a man's got to do. Mă gândesc doar că peste vreo 2-3 ani o să-i aud pe studenţi vorbind despre mine la fel cum vorbesc despre ăla de-a fost la examen îmbrăcat în costum de vânător să împuşte un 5, sau 10. Şi uite cum se scriu legendele urbane.

Dacă tot scriu despre asta, mai zic una tare. În Politehnică îşi are fundaţia singura biserică ce poartă hramul unui sfânt pe care n-o să-l găsiţi sărbătorit în niciun calendar ortodox sau creştin. Vede zilnic sute sau mii de pelerini, aude cele mai pătimaşe rugăciuni şi scoate miracole pe bandă rulantă. Cel mai recent, chiar ieri. Biserica Sfântu' Cinci.

Trebuia s-o păţesc şi eu

2010-02-08T18:55:00.002+02:00

Să împing maşina. În mod normal, scumpa mea Testarossa nu schiţează nimic pe zăpada, nici măcar atunci când zburdă prin nămeţi de 20-30 cm. De fapt, atunci se simte cel mai bine. În mare parte pentru că ~~sunt extrem de capabil în ale şofatului~~ am cauciucuri înguste şi de zăpadă (nu de iarnă). Gheaţa nu-i place, se burzuluieşte, da' merge. Azi însă, am împins o oră ca să scot maşina din parcare. Nostim, nu maşina mea. Un mirific Matiz cu pneuri de vara, sau genialele all-seassons, suspendat pe burtă. O demonstraţie autentică de bărbăţie în costum la lopată în aplauzele frenetice ale mândrei de la balcon, umflată de râs probabil.

Mai vroiam să scriu ceva de aia necivilizaţii care umblă iarna în pantofi (fie şi sport) sau cizme şi se miră de ce le e frig. Apoi scuipă şi înjura. Dar, am uitat! Vă prindeţi uşor.

OT: Almighty Google clasifică Photography ca fiind Recreation. Sub Arts & Education nu are loc.

Noi expresii

2010-01-25T13:44:00.006+02:00

Am deschis ochii şi am văzut copacul din faţa blocului alb. Mi-a pleznit inima de bucurie. Asta se întâmpla acum două săptămâni. Şi tot atunci m-am surprins pe balcon zicând în sinea mea: uite mă că ninge şi pe strada mea. Mi se potriveşte mult mai bine decât aia cu soarele.

Alta. Ieri mi-am luat o bluză (polar, fleece) de la The North Face, snowboarding la -20ºC nu-i gluma. De regula nu ma joc când vine vorba de munte şi extreme. Nu degeaba sunt aşa scumpe, sunt excelente. După 4 ore de coborât non-stop eram uscat şi bine încălzit. Apoi am zis The North Face of things, în loc de the bright side.

Ponturi pentru cumpărat echipament de iarna:

Asta e cea mai buna perioada de mers la cumpărături. Preturile sunt reduse a doua oară şi încă se mai găsesc toate mărimile. La finele lui februarie, începutul lui martie preturile o să fie şi mai mici, dar nu prea mai ai de unde alege.
Magazinele Abitaresports Nomino(O'Neill, Atomic, The North Face), Reebok(Northland, Rossignol, Protest) şi InterSport(Columbia) sunt cele mai bune. Marfă decentă şi reduceri pe bune. Himalaya & Co. au produse bune dar profită că sunt unici importatori pe anumite mărci şi mai ales de renume pentru a creste exagerat preturile.
Deşi sunt unul şi acelaşi magazin, Nomino din Braşov şi Nomino din Predeal au preţuri diferite, cel din Braşov fiind mai scump.

Revenind la ninsoarea de pe strada mea. După două săptămâni de groază cu mult nesomn, examene, muncă şi în care am trăit pe cafele, cola, hot-dogs, pizza şi algocalmin, în week-end am schiat cu taică-miu pentru prima dată. A fost de vis. Doar noi doi, doua zile pline, el cu schiurile, eu cu placa, zăpadă multă, frig, soare. De vis şi perfect.

Vf. Postăvarul, Ianuarie 2010

Lucruri mari, pe bune

2010-01-06T22:09:00.003+02:00

Nu mai ştiu dacă fix pe întâi mi-a venit chestia cu lucrurile mari, oricum, zilele astea. Încă nu ştiu ce, dar o să fac lucruri foarte mari, pentru mine.

O idee: schi, snowboarding mai exact, în Gudauri. Nu e atat de exotic pe cât pare, e in Georgia. Am început să mă documentez. Transportul e o problemă mare. Sunt 2500km cu maşina, exclus. Avionul, 1800 ron, mult. De tren nu ştiu nimic. Mai căutăm.

Ce spun ei pe unul din site-urile oficiale de turism in Georgia:
"Travelling by trains in Tbilisi takes more time than by buses and minibuses and can be boring."

"If you prefer taxis in Tbilisi, they can be found in almost every street. Different kinds of cars are available from Soviet cars to the latest ones. Agree on the price before beginning the trip. Do not get confused if the driver talks to you in Russian - most of them are middle-aged and as in their childhood Georgia was a part of Soviet Empire, the only foreign language they know is Russian."

"In case you intend to hire a car in Tbilisi, be careful as traffic is not well-run in Georgia. Drivers tend to forget traffic lights and cross the road when red light is on. Although, everything is solved peacefully in the end because Georgians are used to it and just smile at it."

"If you plan to take a walk, watch out for the traffic. The eight-laned streets are really wide and very dangerous to cross at one go. Tackle half a street at a time to get across safely. The drivers have very little respect for the pedestrians and the stoplights."

Ultimele două sunt cele mai tari. Zău că merită.

Numai bine,
ანდრეი მით

Lucruri mari

2010-01-06T20:53:00.002+02:00

Trebuie să scriu ceva pentru 2010, nu? Mai ales când 2009 s-a terminat prost şi 2010 a început şi mai şi. În 2010 o să fac lucruri mari, foarte mari. Dar întâi despre tranziţie.

Pe 31, dimineaţa la ora 10, mă îndreptam spre târgul din Vitan să caut o piesă pentru maşină. Mai exact, o conductă care s-a spart la rezervor, cel de benzină. Nu-mi permiteam să plec la munte cu maşina uşurându-se în văzul lumii iar târgul era singurul loc în care aveam vreo şansă să găsesc piesa. Mecanicul urmând să fiu eu cu pompierul de seviciu, Oana, lânga mine. Şanse mici să găsesc piesa "care se strică o dată la 60 de ani" (dupa cum mi-a spus meseriaşul de la service) într-un târg fara program fix în ziua în care până şi cele mai mari magazine se închid la 4. Totuşi, am încercat. N-am apucat să caut. To make the long story short, am avut accident pentru că unu a întors în faţa mea mult prea din scurt pentru ca eu să pot schiţa vreun gest. Chestia cu unghiul mort cred pentru ca eu tocmai îl devansam politicos cu 30km/h iar el s-a jurat pe toată familia că s-a uitat şi nu m-a văzut. Ţiganu' tot ţigan. Ba că am venit eu tare din spate, ba că l-am depăsit prea din scurt. Oricum ar fi dat-o tot el era de vina. Linia dublă continua nu se calcă. Am zis ţigan pentru că chiar e ţigan, rrom, rom sau cum vreţi. Apoi am aflat ca e şi patronul de la ChristianTour. Cică au super oferte în perioada asta, să vă interesaţi. M-am dus la poliţie, l-am aşteptat să-şi cheme nu stiu ce prieten poliţai să-l scape de suspendare, am rezolvat actele şi m-am întors acasă.

Cu maşina îndoită şi sângerând petrol din dos am plecat la cumpărături şi înapoi acasă. Pregătiri de revelion, plecat spre petrecere, băut şampanie şi la 1:30 înapoi acasă că la 8 intra sor'mea în gardă.

2010 a început şi mai prost pentru că la ora 2 dimineaţa în loc să fiu la o altă petrecere, încercam să sparg geamurile unei maşini astfel încât să pot scoate un cretin beat mort care, probabil supărat pe ceva foarte serios, m-a depăşit cu mult peste 100km/h, a intrat într-un refugiu de tramvai, s-a ridicat 3 metri in aer şi mai era şi foarte puţin până să ia foc. Era viu când a ieşit din maşină, nu prea conştient însă. Nu ştiu dacă mai trăieşte. Cert e un lucru: dacă nu era refugiul, mureau alţii dintr-o maşină care trecea fix prin locul ală în momentul impactului, dacă nu chiar noi, următorii fiind.

N-a că nu mai am chef de niciun lucru mare. Revin.

Crăciun liniştit, dragilor!

2009-12-24T21:39:00.002+02:00

Nomad pe la munte

2009-12-22T19:59:00.006+02:00

Pe lângă alintări de genul motane, pisic şi alte asemenea, la viaţa mea am avut doua porecle, ambele venite de la aceiaşi persoană. Prima, MT, sumariza comportamentul din primii ani de facultate, motan tembel. Nu detaliez, am meritat-o. A doua, cea de pe frontispiciul blogului, n-a fost atât de directă, mai mult o afirmaţie pe care am pieptănat-o. Tu eşti ţigan bă, nomad, îţi iei cortu' şi-ai plecat. Asta mi-a zis Dani când m-am întors dintr-o călătorie. Şi avea dreptate. Nu plec atât de des pe cât as vrea, dar când plec stau mai mult pe drumuri decât într-un loc. Thus, The Nomad Cat. Zău că n-o fac intenţionat, dar dacă nu acţionez din când în când la impulsuri mă prăbuşesc moral. Ori răstimpurile se nimereşte cu o plecare. Ăsta e felul meu de a evada, ad hoc.

Sâmbătă am plecat de la muncă la 11 noaptea. Ningea extraordinar. L-am sunat pe Costin, l-am dat jos din pat şi ne-am dus împreuna în parcare la Polivalentă să testăm cauciucurile de iarnă. Le-am testat pe toate părţile, dar mai ales în cerc. După ce-am dat verdictul am plecat acasă, puţin după miezul nopţii.

Duminică m-am trezit la 7, am făcut un duş, am luat placa, casca, ochelarii, cagula, mănuşile, doua tricouri, doua perechi de chiloţi, doua perechi de şosete, m-am echipat, am pupat fata şi am plecat. Ştiam că se strâng nişte băieţi în Predeal pentru o sesiune de trick-uri. Am oprit într-o benzinărie din Sinaia să aflu exact unde. Am aflat că în Tineretului, parcul din Bucureşti. De supărare am urcat la 1400 şi de acolo la 2000 de unde am coborât înapoi la 1400 şi iar la 2000, 1400, 2000, 1400. Şi iar, şi iar, şi iar. La final, m-am împrumutat la doamna care vindea bilete la telescaun cu 50 bani să mai dau o tură. Aveam 15,5 lei şi urcarea era 16. Ce era să fac? Să plec cu banii acasă? Îi mulţumesc din tot sufletul că m-a înţeles.

M-am suit în la voiture şi am plecat spre reşedinţa din Braşov unde am leşinat de oboseala. M-am trezit a doua zi, mi-am anunţat părinţii unde sunt, m-au făcut nesănătos la cap şi mi-au zis să ma duc la unguru' ala mare din piaţă cu mustăţile răsucite sa cumpăr suncă afumată. Am băgat bine la cap şi m-am dus. Şi dacă tot eram acolo, am adăugat nişte brânză de burduf, oua, lapte şi lipie, toate de la ţărani. Sănătos şi delicios. Am făcut curat, m-am echipat şi galop la pârtie, Poiană de data asta. Am testat Sulinarul, Bradul de câteva ori, mi-am încercat norocul cu teleschiul (pe placă fiind) apoi m-am retras la maşină. Un prânz târziu servit la volan cu aceleaşi bucate de dimineaţă, mai puţin ouăle şi înapoi spre Bucureşti. Bucureşti care m-a primit cu o aglomeraţie care m-a făcut să pierd 3 ore din viaţă încercând să ajung acasă.

Am plecat fără nicio pregătire, brusc, pentru că am simţit nevoia să alunec pe munte. Unde mai pui că era suficientă zăpadă cât să nu-mi sparg capul. Am plecat singur pentru ca nu vroiam să mă frece nimeni la cap, dar mai ales pentru că n-am avut cu cine, aşa s-a nimerit. Am plecat obosit şi m-am întors frânt, lovit, cu faţa arsă, buzele crăpate, fară bani, dar nomad şi liniştit.

Hi5

2009-12-01T22:13:00.003+02:00

Zău am crezut că Hi5 nu mai e la moda. M-am înşelat. Sau o fi pentru Facebook? În fine, ultimul metrou, pe la Politehnica. Sesiunea foto a durat până la Unirea, când i-am găsit erau deja încălziţi. În afară de priveliştea minunata şi dialogul copios, baeţii mi-au transmis salutări mamei, dar s-au calmat în momentul în care l-am explicat ca am centura alba in Aikido. Mi-au făcut şi din mână când au coborât.

Metrou Politehnica, Bucureşti, Noiembrie 2009

Finala Cupei

2009-11-20T11:49:00.018+02:00

Cupa bancherilor, o competiţie de fotbal unde media de vârstă depăşeşte 35 de ani, se organizează de doua ori pe an . Fiecare echipă reprezintă câte o instituţie financiară şi e formată doar din angajaţi, de la senior managers la băiatul care împarte scrisori. Dacă îi auzi vorbind la birou despre meciul lor de aseară, te prăpădeşti de râs. Asta până ajungi să vezi unul în direct. Ai mari şanse să vezi un meci de fotbal sincer, fără blaturi, fără faulturi inventate presărate cu tăvălit pe jos. Sunt oameni normali care joacă din placere, pentru mişcare şi chiar pentru aplauzele colegilor. Nu exista nicio motivaţie financiară. Premiile pentru primele trei echipe sunt de fiecare dată surpriză şi de cele mai multe ori derizorii (rucsac Lamonza, DVD-uri de la GSP etc.)

O mică serie de la finala cupei, editia de toamna. CEB 1 - 0 BRD.

Bankers Cup Final slideshow

Finala Cupei Bancherilor , Bucureşti, Octombrie 2009

Muffins Reloaded

2009-11-18T09:35:00.002+02:00

Banana Nut Muffins

Sports Illustrated

2009-11-16T13:59:00.003+02:00

Finala Cupei Bancherilor , Bucureşti, Octombrie 2009

Repede, cât sunt încă calde!

2009-11-15T21:30:00.004+02:00

Până scriu exact ce şi cum am făcut, poftiţi la prima tură.

A doua e în cuptor.

N-am găsit nici în Real şi nici in Auchan tavă specială de muffins, de aia sunt lăbărţate. Lăsând aspectul rustic, sunt geniale: light, fluffy, and full of blueberries.

Pofta şi cheful a venit din suflet.

Cum cântăreşti volumul?

2009-11-12T18:48:00.002+02:00

Am cumpărat din Altex un cântar de bucătarie. Nimic extraordinar în afară de faptul că măsoară volumul lichidelor. Cântăreşte volumul?!? Cum?!?

Explicaţi-mi, va rog, cum se poate deduce volumul doar din masă şi eventual acceleraţia gravitaţionala? Am testat greutatea/volum pentru trei lichide diferite: apa, cafea si cola. Toate, conform cântarului, au densităţi egale şi anume 1000kg/mc. Tare sunt curios ce rezultă dacă repet experimentul cu miere si ulei. Un litru tot 1000g o să fie? Ori daca asta v-a rezulta, de ce să mai treci pe aparat functia de liquids weighing in cl/dl cu marja de eroare 1cl în condiţiile în care nici volumul apei nu-l poţi măsura corect.

Încep cu o pauză

2009-11-09T15:10:00.004+02:00

O ştiţi pe aia cu pauzele lungi şi dese... Sunt împins de împrejurări să mai iau o pauză de la blog, după ce l-am şters odată. Şi asta tocmai acum când începusem cura de fotografie. Să mai zic c-am descoperit în mine un mic Jamie, sau că am l-am regăsit pe Ōsensei? Nu mai zic că-mi fac eu sânge rău. Şi uite cum iar ratez ocazia să scriu ceva mai interesant decât ce cresc eu în ghivecele de pe balcon. Revin în forţa, acuşi.

MNAC, Octombrie 2009 (50% © Sabina)

Micuţa Ana Maria

2009-10-26T10:29:00.009+02:00

Marea familie a fotopoeţilor creşte văzând cu ochii. Proaspătul tată Bogdan şi-a lansat oficial fetiţa pe internet: anamaria-dumitru.blogspot.com. Bogdan e un tip super iar gestul lui mi se pare cel puţin extraordinar. Faptul că împarte cu toţi cele mai intime momente din viaţa lui, că îşi pune familia pe tavă în faţa tutor mi se pare un gest de încredere totală în oameni. Nu e bătut în cap, ştie ce oameni circula pe net şi cu toate astea e dispus să împartă cu noi ce are el mai Sfânt. Să-i trăiască şi să învăţăm cât mai multe din chinurile lui!

Măi Bogdane, i-am scris corect numele?

Edit: Blogul micuţei este unul normal şi serios. Adică unul care chiar ţine un jurnal şi nu aberaţii spontane fară discernământ ca al meu. Mai ştie cineva un tată în blogosfera crescătoare de copii? Sabina?

Sunt cârcotaş, că nu-i chiar aşa de rău la noi

2009-10-22T09:37:00.005+03:00

Stiu ca sună patetic când cineva spune "in România totul merge prost" dar, cum să îmi explic eu următoarea situaţie? Colet de 0.5 kg din Atlanta, GA, USA catre Bucuresti, Romania.

Atlanta, US - Hapeville, US - Louisville, US - Philadelphia, US - Cologne(Koln, Koeln), DE - Ozarowice, PL - fix 2 zile, 4 ore şi 50 minute.

Ozarowice, PL - Burcuresti, RO - alte 9 ore şi 10 minute.

Vama Băneasa, Bucureşti - Bd. Timişoara, Bucureşti- 3 zile!!! Cum?

Într-o notă mai fericită, mă pregătesc să prezint salvarea mea ca fotograf :)

Un fel de "pay it forward"

2009-10-15T08:25:00.003+03:00

L-am primit , am zis mulţumesc frumos şi acum ce fac? Păi, să urmăm regulamentul.

1. Afişarea premiului - este;
2. Afişarea linkului celui care a acordat acest premiu - a venit de la mama compozitoare. Zic săru-mâna şi picioru' coniţă;
3. Oferirea lui la 10 bloggeri - zău că n-am zece cărora să le dau. Pe urmatorii îi citesc cu drag, sper să nu se supere de mass: Brăduţ, Cătălin, Elena, Sabina Y. Dragilor, nu vă supărati, nu vreau să am 10 ani de ghinion :) ;
4. Informarea bloggerilor prin mesaj - urmează;

Am facut-o şi pe asta!

Producţie proprie 2

2009-10-14T12:00:00.006+03:00

Pătrunjelul de garsonieră (petroselinum crispum apartamentum unicameralum)

Afecţiune

2009-10-14T10:39:00.004+03:00

Iau tigaia de pe foc, o hâţân puţin, arunc clătita in aer, se învârteşte de doua ori şi o prind la loc. Nu mi-am pierdut îndemânarea. Mă prezint în faţa colegei de recameu* să repet schema. Hâţân, arunc, duc tigaie prin spate şi o prind la limită.

- Ce tontălău esti!
- De ce mă faci mă tontălău?
- În sensul bun al cuvântului, boule!

* forma corectă este recamier

Ganea

2009-10-07T16:06:00.001+03:00

Anina, 2009

Calea Plevnei 143

2009-10-01T23:56:00.003+03:00

Bucureşti, 2008

Producţie proprie 1

2009-09-29T08:56:00.005+03:00

Organic, bio, eco sau cum vreţi voi. La mine în bucătărie.

EXPOZIŢIA DE FOTOGRAFIE “ANUL 2009”

2009-09-28T10:31:00.003+03:00

Gata, e oficial. Ferko şi Gyuri sînt două bestii. Au tăiat în carne vie cînd am făcut selecţia. Au şi ei partea lor de dreptate, a ieşit ceva extraordinar. Vă rog eu să mergeţi pentru că ce fac şcoala asta şi fundaţia din Bistriţa este un efort uriaş de a menţine o doză de cultură şi bun-gust în România.

Este expoziţia absolvenţilor Şcolii de Poetică Fotografică ”Francisc Mraz”, aflată la a doua generaţie de la înfiinţare. Şcoala funcţionează sub egida Fundaţiei “Societatea de Concerte Bistriţa”, iar cursul a avut loc la Muzeul Național de Geologie din Bucureşti.

Conține lucrări realizate în excursiile fotografice organizate de școală în Dobrogea şi în Tabăra Internaţională de Fotografie “Şcoala de la Bistriţa” care a avut loc în Defileul Dunării.

După o selecţie severă care a făcut ca nu toţi absolvenţii să expună, au rămas pentru pereţii Librăriei Cărtureşti, 150 de fotografii. Vom vedea maniere şi stiluri diferite, diverse opţiuni de a privi lumea cu drag, din interiorul fenomenelor, găsind eleganţa existenţei chiar şi, în aşa-zisa mizerie. Expun 33 de fotografi absolvenți ai școlii.

Expoziţia va fi vernisată pe data de 6 octombrie, la ora 18.00, la Librăria Cărturești, str. Pictor Verona, nr. 13, subsol, de către Ion Mureșan, Ioan Groșan și Sebastian Vlad Popa.

http://www.fotopoetica.ro/

Azi, 23

2009-09-23T09:20:00.004+03:00

Prima oră la birou.

Şcoala de Poetică Fotografică

2009-09-18T14:36:00.009+03:00

Pe numele ei complet Şcoala de Poetica Fotografică "Francisc Mraz". Am mai scris aici despre şcoală dar s-a dus totul odată cu renovarea blogului. O să reiau imediat după ce anunţ marea veste: si-au făcut site! Am şi eu o mică contribuţie fiind cel care l-a programat şi cel care îl găzduieşte. Frumuseţea aia de design e făcută de Gyuri, unul dintre profesori, eu doar trecândul din .psd in .html. Nu e 100% gata, mai avem de actualizat nişte informaţii, de adăugat unele noi, de creat profilurile tuturor colegilor care au terminat până acum şi cam atât. Şi dacă tot fac muncă de PR, înscrierile pentru noul an şcolar (începe pe 15 Octombrie şi ţine cât unul universitar) sunt deschise(detalii aici).

Revenind la esenţa şcolii, spun cu mâna pe inimă că e mult mai mult decât un curs de fotografie. De fapt nici nu e curs de fotografie pentru că nu te învaţă să faci poze. Întâi şi întâi îţi antrenează cultura vizuală, muzicală, plastică etc., apoi te învaţă să vezi. Iar de aici până la a face poze pe care să le pui pe perete şi care să reziste ani buni nu e decât un pas, sau o apăsare de buton. Pe lângă sutele de fotografi si fotografii s-au studiat si analizat Llosa, Dostoievski, van Gogh, El Greco, Chaplin, Kurosawa. De fapt mult mai mult pe lângă. Nu se predau reguli şi nici reţete, ba chiar se contrazic toate. Nu mai zic de colegi, şi cei din an şi cei de anul trecut, care au fost extraordinari. Jur că au fost zile de Joi, ziua de curs, când nu mai puteam să mă ţin pe picioare de oboseală, am şi adormit o dată, dar abia aşteptam să ajung acolo. Serios, e mult mai mult decât un curs sau o şcoală, e un mediu de cultură şi culturalizare. Să nu mă înţelegeţi greşit, n-a fost niciun mic Patapievici printre noi.

Miraculos e ca Ferko şi Gyuri reuşesc şă scoată fotografi din orişicine, pe nesimţite, fără excepţie.

Site-ul şcolii. Înscrieri. Colegi. Ferko şi Gyuri

Cea mai bună dovadă o să fie pe 6 Octombrie, ora 18:00, Librăria Cărtureşti. Expoziţia de final de an unde vă aştept cu mare drag, covrigi, mere şi vin.

Şchimbarea la faţă şi alte cîteva

2009-09-10T14:23:00.006+03:00

Nu cea din 6 August, a blogului. În încercarea de a reîncepe să mă dezbrac în faţa lumii am făcut un pas mic, am schimbat tema. Nu e o variaţiune, e cu totul alta. Simpla, cinstită şi curată.

...

Ieri mi-am dat seama că n-am mai folosit calculatorul de acasă de pe la mijlocul lui Iulie. O performanţă care pe mine mă bucură iar pe alţii, care tot aşteaptă câte ceva de la mine, îi supără.

...

În Octombrie o să fie expoziţia de final de an al şcolii de fotografie. Săptămîna viitoare se face selecţia pozelor care vor intra. Pun una care nu intră sigur doar ca să vă daţi seama cam ce bijuterii o să fie expuse.

Am încercat sa editez poza pe calculatorul de la muncă. N-am reuşit din cauza monitorului şi a şefului. M-am rezumat la o mica tăieri.

Fără punct, în continuare

2009-08-18T15:57:00.003+03:00

Fără niciun ţel ai şanse slabe de reusită. M-am apucat să fac ceva, apoi m-am oprit şi m-am întrebat: da de ce?. Imediatul "pentru că pot" n-a fost destul. Am început să mă uit în stânga, apoi în dreapta. Am citit, am vizionat, am ascultat şi m-am străduit să înteleg. Uite că a început să apară.

Cât de mare sau mic, cât de clar sau obscur nu contează, acum. Contează ca e.