Trebuia s-o păţesc şi eu

Să împing maşina. În mod normal, scumpa mea Testarossa nu schiţează nimic pe zăpada, nici măcar atunci când zburdă prin nămeţi de 20-30 cm. De fapt, atunci se simte cel mai bine. În mare parte pentru că sunt extrem de capabil în ale şofatului am cauciucuri înguste şi de zăpadă (nu de iarnă). Gheaţa nu-i place, se burzuluieşte, da' merge. Azi însă, am împins o oră ca să scot maşina din parcare. Nostim, nu maşina mea. Un mirific Matiz cu pneuri de vara, sau genialele all-seassons, suspendat pe burtă. O demonstraţie autentică de bărbăţie în costum la lopată în aplauzele frenetice ale mândrei de la balcon, umflată de râs probabil.

Mai vroiam să scriu ceva de aia necivilizaţii care umblă iarna în pantofi (fie şi sport) sau cizme şi se miră de ce le e frig. Apoi scuipă şi înjura. Dar, am uitat! Vă prindeţi uşor.

OT: Almighty Google clasifică Photography ca fiind Recreation. Sub Arts & Education nu are loc.

Noi expresii

Am deschis ochii şi am văzut copacul din faţa blocului alb. Mi-a pleznit inima de bucurie. Asta se întâmpla acum două săptămâni. Şi tot atunci m-am surprins pe balcon zicând în sinea mea: uite mă că ninge şi pe strada mea. Mi se potriveşte mult mai bine decât aia cu soarele.

Alta. Ieri mi-am luat o bluză (polar, fleece) de la The North Face, snowboarding la -20ºC nu-i gluma. De regula nu ma joc când vine vorba de munte şi extreme. Nu degeaba sunt aşa scumpe, sunt excelente. După 4 ore de coborât non-stop eram uscat şi bine încălzit. Apoi am zis The North Face of things, în loc de the bright side.

Ponturi pentru cumpărat echipament de iarna:

1. Asta e cea mai buna perioada de mers la cumpărături. Preturile sunt reduse a doua oară şi încă se mai găsesc toate mărimile. La finele lui februarie, începutul lui martie preturile o să fie şi mai mici, dar nu prea mai ai de unde alege.
2. Magazinele Abitaresports Nomino(O'Neill, Atomic, The North Face), Reebok(Northland, Rossignol, Protest) şi InterSport(Columbia) sunt cele mai bune. Marfă decentă şi reduceri pe bune. Himalaya & Co. au produse bune dar profită că sunt unici importatori pe anumite mărci şi mai ales de renume pentru a creste exagerat preturile.
3. Deşi sunt unul şi acelaşi magazin, Nomino din Braşov şi Nomino din Predeal au preţuri diferite, cel din Braşov fiind mai scump.

Revenind la ninsoarea de pe strada mea. După două săptămâni de groază cu mult nesomn, examene, muncă şi în care am trăit pe cafele, cola, hot-dogs, pizza şi algocalmin, în week-end am schiat cu taică-miu pentru prima dată. A fost de vis. Doar noi doi, doua zile pline, el cu schiurile, eu cu placa, zăpadă multă, frig, soare. De vis şi perfect.

Vf. Postăvarul, Ianuarie 2010

Lucruri mari, pe bune

Nu mai ştiu dacă fix pe întâi mi-a venit chestia cu lucrurile mari, oricum, zilele astea. Încă nu ştiu ce, dar o să fac lucruri foarte mari, pentru mine.

O idee: schi, snowboarding mai exact, în Gudauri. Nu e atat de exotic pe cât pare, e in Georgia. Am început să mă documentez. Transportul e o problemă mare. Sunt 2500km cu maşina, exclus. Avionul, 1800 ron, mult. De tren nu ştiu nimic. Mai căutăm.

Ce spun ei pe unul din site-urile oficiale de turism in Georgia:
"Travelling by trains in Tbilisi takes more time than by buses and minibuses and can be boring."

"If you prefer taxis in Tbilisi, they can be found in almost every street. Different kinds of cars are available from Soviet cars to the latest ones. Agree on the price before beginning the trip. Do not get confused if the driver talks to you in Russian - most of them are middle-aged and as in their childhood Georgia was a part of Soviet Empire, the only foreign language they know is Russian."

"In case you intend to hire a car in Tbilisi, be careful as traffic is not well-run in Georgia. Drivers tend to forget traffic lights and cross the road when red light is on. Although, everything is solved peacefully in the end because Georgians are used to it and just smile at it."

"If you plan to take a walk, watch out for the traffic. The eight-laned streets are really wide and very dangerous to cross at one go. Tackle half a street at a time to get across safely. The drivers have very little respect for the pedestrians and the stoplights."

Ultimele două sunt cele mai tari. Zău că merită.

Numai bine,
ანდრეი მით

Lucruri mari

Trebuie să scriu ceva pentru 2010, nu? Mai ales când 2009 s-a terminat prost şi 2010 a început şi mai şi. În 2010 o să fac lucruri mari, foarte mari. Dar întâi despre tranziţie.

Pe 31, dimineaţa la ora 10, mă îndreptam spre târgul din Vitan să caut o piesă pentru maşină. Mai exact, o conductă care s-a spart la rezervor, cel de benzină. Nu-mi permiteam să plec la munte cu maşina uşurându-se în văzul lumii iar târgul era singurul loc în care aveam vreo şansă să găsesc piesa. Mecanicul urmând să fiu eu cu pompierul de seviciu, Oana, lânga mine. Şanse mici să găsesc piesa "care se strică o dată la 60 de ani" (dupa cum mi-a spus meseriaşul de la service) într-un târg fara program fix în ziua în care până şi cele mai mari magazine se închid la 4. Totuşi, am încercat. N-am apucat să caut. To make the long story short, am avut accident pentru că unu a întors în faţa mea mult prea din scurt pentru ca eu să pot schiţa vreun gest. Chestia cu unghiul mort cred pentru ca eu tocmai îl devansam politicos cu 30km/h iar el s-a jurat pe toată familia că s-a uitat şi nu m-a văzut. Ţiganu' tot ţigan. Ba că am venit eu tare din spate, ba că l-am depăsit prea din scurt. Oricum ar fi dat-o tot el era de vina. Linia dublă continua nu se calcă. Am zis ţigan pentru că chiar e ţigan, rrom, rom sau cum vreţi. Apoi am aflat ca e şi patronul de la ChristianTour. Cică au super oferte în perioada asta, să vă interesaţi. M-am dus la poliţie, l-am aşteptat să-şi cheme nu stiu ce prieten poliţai să-l scape de suspendare, am rezolvat actele şi m-am întors acasă.

Cu maşina îndoită şi sângerând petrol din dos am plecat la cumpărături şi înapoi acasă. Pregătiri de revelion, plecat spre petrecere, băut şampanie şi la 1:30 înapoi acasă că la 8 intra sor'mea în gardă.

2010 a început şi mai prost pentru că la ora 2 dimineaţa în loc să fiu la o altă petrecere, încercam să sparg geamurile unei maşini astfel încât să pot scoate un cretin beat mort care, probabil supărat pe ceva foarte serios, m-a depăşit cu mult peste 100km/h, a intrat într-un refugiu de tramvai, s-a ridicat 3 metri in aer şi mai era şi foarte puţin până să ia foc. Era viu când a ieşit din maşină, nu prea conştient însă. Nu ştiu dacă mai trăieşte. Cert e un lucru: dacă nu era refugiul, mureau alţii dintr-o maşină care trecea fix prin locul ală în momentul impactului, dacă nu chiar noi, următorii fiind.

N-a că nu mai am chef de niciun lucru mare. Revin.

Crăciun liniştit, dragilor!

Nomad pe la munte

Pe lângă alintări de genul motane, pisic şi alte asemenea, la viaţa mea am avut doua porecle, ambele venite de la aceiaşi persoană. Prima, MT, sumariza comportamentul din primii ani de facultate, motan tembel. Nu detaliez, am meritat-o. A doua, cea de pe frontispiciul blogului, n-a fost atât de directă, mai mult o afirmaţie pe care am pieptănat-o. Tu eşti ţigan bă, nomad, îţi iei cortu' şi-ai plecat. Asta mi-a zis Dani când m-am întors dintr-o călătorie. Şi avea dreptate. Nu plec atât de des pe cât as vrea, dar când plec stau mai mult pe drumuri decât într-un loc. Thus, The Nomad Cat. Zău că n-o fac intenţionat, dar dacă nu acţionez din când în când la impulsuri mă prăbuşesc moral. Ori răstimpurile se nimereşte cu o plecare. Ăsta e felul meu de a evada, ad hoc.

Sâmbătă am plecat de la muncă la 11 noaptea. Ningea extraordinar. L-am sunat pe Costin, l-am dat jos din pat şi ne-am dus împreuna în parcare la Polivalentă să testăm cauciucurile de iarnă. Le-am testat pe toate părţile, dar mai ales în cerc. După ce-am dat verdictul am plecat acasă, puţin după miezul nopţii.

Duminică m-am trezit la 7, am făcut un duş, am luat placa, casca, ochelarii, cagula, mănuşile, doua tricouri, doua perechi de chiloţi, doua perechi de şosete, m-am echipat, am pupat fata şi am plecat. Ştiam că se strâng nişte băieţi în Predeal pentru o sesiune de trick-uri. Am oprit într-o benzinărie din Sinaia să aflu exact unde. Am aflat că în Tineretului, parcul din Bucureşti. De supărare am urcat la 1400 şi de acolo la 2000 de unde am coborât înapoi la 1400 şi iar la 2000, 1400, 2000, 1400. Şi iar, şi iar, şi iar. La final, m-am împrumutat la doamna care vindea bilete la telescaun cu 50 bani să mai dau o tură. Aveam 15,5 lei şi urcarea era 16. Ce era să fac? Să plec cu banii acasă? Îi mulţumesc din tot sufletul că m-a înţeles.


M-am suit în la voiture şi am plecat spre reşedinţa din Braşov unde am leşinat de oboseala. M-am trezit a doua zi, mi-am anunţat părinţii unde sunt, m-au făcut nesănătos la cap şi mi-au zis să ma duc la unguru' ala mare din piaţă cu mustăţile răsucite sa cumpăr suncă afumată. Am băgat bine la cap şi m-am dus. Şi dacă tot eram acolo, am adăugat nişte brânză de burduf, oua, lapte şi lipie, toate de la ţărani. Sănătos şi delicios. Am făcut curat, m-am echipat şi galop la pârtie, Poiană de data asta. Am testat Sulinarul, Bradul de câteva ori, mi-am încercat norocul cu teleschiul (pe placă fiind) apoi m-am retras la maşină. Un prânz târziu servit la volan cu aceleaşi bucate de dimineaţă, mai puţin ouăle şi înapoi spre Bucureşti. Bucureşti care m-a primit cu o aglomeraţie care m-a făcut să pierd 3 ore din viaţă încercând să ajung acasă.


Am plecat fără nicio pregătire, brusc, pentru că am simţit nevoia să alunec pe munte. Unde mai pui că era suficientă zăpadă cât să nu-mi sparg capul. Am plecat singur pentru ca nu vroiam să mă frece nimeni la cap, dar mai ales pentru că n-am avut cu cine, aşa s-a nimerit. Am plecat obosit şi m-am întors frânt, lovit, cu faţa arsă, buzele crăpate, fară bani, dar nomad şi liniştit.

Hi5

Zău am crezut că Hi5 nu mai e la moda. M-am înşelat. Sau o fi pentru Facebook? În fine, ultimul metrou, pe la Politehnica. Sesiunea foto a durat până la Unirea, când i-am găsit erau deja încălziţi. În afară de priveliştea minunata şi dialogul copios, baeţii mi-au transmis salutări mamei, dar s-au calmat în momentul în care l-am explicat ca am centura alba in Aikido. Mi-au făcut şi din mână când au coborât.

Metrou Politehnica, Bucureşti, Noiembrie 2009